poate eu si timpul, sau poate chiar noi.

Oare cunosti necunoscutul? Ai reusit sa atingi timpul? De ce? Imi doresc sa adun timpul, trecut, prezent si viitor in mana mea si sa'l tin acolo doar pentru mine. Pentru ca imi trebuie. Imi trebuie sa'mi indrept greselile facute in trecut, sa'mi privesc prezentul si din afara borcanului in care ma invart degeaba, borcan pe care unii il numesc viata, si sa vad cat de bun va fi viitorul cu mine. Si nu, nu'mi doresc luna de pe cer, imi doresc timpul. Daca nu ar exista nimic material, nici macar planeta asta mica pe care traim, nici tastatura la care scriu acum, timpul tot ar curge. Ce'i pasa lui? Imi doresc sa fiu cea mai puternica fiinta din universul universurilor noastre, sa detin ceva ce nu tine de nimeni. Vreau sa tina de mine si de bunatatea si de rautatea mea. Vreau sa pot sa strang de mana timpul ca si cum te'as strange pe tine, cu incredere, dorindu'mi macar sa nu se intrerupa netul asta prost. Si sa reusesc sa'mi tin timpul, cu tot cu soare in loc, in asa fel incat sa pot sa stau mai mult afara. Dar oare pot face asta? Macar o sa incerc. O sa'mi adun toate puterile si o sa'mi adun timpul in mana, stiu ca e greu, dar am 48 de kilograme si pot. :]] Si ce'ar fi o zi fara o gluma nesarata? N'ar exista in calendarul zilelor memorabile.

Viata.

Imi pare rau ca te'am facut sa tii la mine. Imi pare rau ca ti'am cersit iubirea cu care'mi hranesc sufletul avid si egoist. Te pierd printre sentimentele care oscileaza intre iubire si ura. Orgoliul meu nebunesc ma face sa nu vad esenta sentimentelor dintre mine si restul lumii, prefer sa nu caut in amanunt iubirea nemarginita, caci totul se reduce la tristete nemasurata in timp si spatiu. Nu ar ajunge timpul trecut pana acum de la inceputul lumii pentru a masura cat am strans in mine, bine sau rau. Ma simt de fum, la fel ca sentimentele mele, pentru tine sau nu. Oare cat va mai exista acest fum? Simt ca se risipeste. Simt ca dispar odata cu ele. Dar nu e asa. Va trebui sa ma suport pana la sfarsit. Sfarsitul e moartea. Moartea e eliberarea de viata, de sentimente, de nevoi si de griji. Prin moarte se atinge perfectiunea, se termina individuatia inceputa de dinainte de viata. Problema mortii e ca toti o privesc cu teama, ca si cand ar fi ceva rau. Viata e doar o trecere din nefiinta intr'o nefiinta evoluata, experimentata. Viata doar pregateste moartea prin suferinta exercitata asupra persoanei respective. Orice sentiment frumos este dureros prin suferinta de dupa. Singuratatea e singura solutie pentru a fi fericit, chiar daca pare groaznica. Prin singuratate poti fi tu insuti, poti trai cum vrei, caci influenta altora nu exista. Nimeni nu'ti spune cum sa traiesti si cum sa mori. Moartea e o arta ce trebuie traita din plin. Viata te ajuta sa atingi perfectiunea mortii.
"Give your soul to me for eternity"

ardoarea tezelor.

Ei bine, sunt in focuri. E perioada tezelor, cea mai groaznica din timpul scolii. Mai ales cu panaramele astea numite "teze unice". Mi'am dat seama ca suntem cobai ai unor oameni de stiinta care nu si'au facut studiile:)). Mirobolant. Se aude 'melodia lu' sexy braileanca' de la vecini. Ce cul.=]] Dar sa ma intorc la oile, pardon tezele mele. Toata lumea e in focuri, nu doar eu. "E teze". Este, este. Se simte fumul, nu? Stiam. Sunt fum viu, alergand pe aici. Zilele astea au fost dedicate studiului intens[:-b], nici pe'afara n'am iesit. Ei bine, sunt si pedepsita, dar asta e alta oaie. ^^Yeah bitch, I'm naughty. Dupa 9.60 la romana si un sigur 10 la mate, tre sa'mi autotin pumnii pentru geogra. wtf?:]] now take a little rest and listen to this: